Recent, am avut ocazia să experimentez direct ceea ce înseamnă sistemul de sănătate din România. După patruzeci de ani de sănătate robustă (aveam 14 ani când am fost internat într-un spital), am mers singur la camera de gardă a Spitalului Județean Ilfov într-o zi obișnuită de luni. Mă confruntam cu episoade severe de greață și, fără să apelez la relații sau să dezvălui cine sunt, am dorit să văd adevărul din spatele legendelor despre sistemul sanitar românesc. De îndată ce am ajuns, o asistentă m-a preluat rapid, m-a așezat pe un scaun cu rotile, mi-a măsurat tensiunea și mi-a deschis o fișă. În următoarele treizeci de minute, am fost supus unei serii de investigații – analize de sânge și urină, ecografie și radiografie. Am fost consultat de mai mulți medici, fiecare notând ceva și oferindu-mi un verdict. Rezultatele analizelor au arătat valori crescute la uree și creatinină, indicând un blocaj renal care provoca greața. A venit imediat un medic primar urolog care, după ecografie, mi-a spus clar că trebuie să fiu internat pentru a rezolva problema rapid, altfel riscam complicații grave. În acel moment, am fost tentat să refuz internarea, bazându-mă pe convingerea că sunt puternic și sănătos. Cu toate acestea, medicul a fost ferm și responsabil, insistând că nu mă poate lăsa să plec în starea în care mă aflam. Am petrecut o săptămână în spital și, spre surprinderea mea, am descoperit un mediu medical exemplar. Medicii, asistentele și infirmierele s-au comportat profesionist, fiind empatici și deschiși la toate întrebările mele. Am dorit să înțeleg exact ce mi se întâmplă, care sunt procedurile și ce alternative de tratament există. Fără să arate niciun semn de iritare, mi-au explicat totul cu răbdare. Tratamentul a fost acoperit de asigurările medicale plătite de-a lungul zecilor de ani, iar mâncarea oferită în caserole a fost surprinzător de gustoasă și catifelată, aducându-mi aminte de gustul mâncării din armată. În toată această perioadă, nimeni nu mi-a cerut vreo favoare, contrazicând stereotipurile negative despre sistemul de sănătate. Această experiență m-a făcut să realizez că, deși există probleme în sistemul sanitar românesc, trebuie să facem diferența între conducerea ministerului sănătății și specialiștii din spitale. La Spitalul Județean Ilfov, am întâlnit profesioniști dedicați, empatici și corecți, care își fac meseria cu pasiune și integritate. Este important să recunoaștem și să apreciem eforturile lor și să nu generalizăm negativ despre întregul sistem din cauza câtorva cazuri izolate de incompetență sau de trădare a încrederii pacienților cum a fost în așa zisa pandemie. Acest editorial este un apel la recunoștință și la o perspectivă mai echilibrată asupra sistemului de sănătate românesc. În spatele statisticilor și titlurilor de ziare, există oameni care luptă zilnic pentru sănătatea și binele pacienților. Să nu uităm că, uneori, chiar și în cele mai criticate instituții, putem găsi exemple de excelență și umanitate care merită toată aprecierea noastră. Mulțumesc din suflet personalului medical de la Spitalul Județean Ilfov, pentru grija și profesionalismul de care au dat dovadă în perioada internării mele recente. Ninel PEIA