Distribuie pe:

Dreapta Românească, la zidul plângerii!

Ajungem iarăși în fața urnelor și ne pregătim să alegem cine va sta la cârma corabiei numită România. Și ghiciți ce? Dreapta susținuta de progresiștii si neomarxiștii occidentali vrea din nou să ne bage pe gât un președinte! Încă unul! Așa că haideți să ne amintim de cei trei mușchetari ai Dreptei care au condus România în ultimii 35 de ani timp de 24 de ani și să reflectăm. Primul pe listă – Emil „Neputinciosul” Constantinescu. Domnul profesor, omul cu o diplomă strălucitoare în „Cum să fii președinte și să nu faci nimic”, cel care a ridicat capul și, cu un oftat adânc, a declarant – „Am fost înfrânt!”. Vă mai amintiți? Sărmanul Emil, primul președinte de dreapta, care a transformat Cotroceniul într-o cameră de lamentări. A reușit să ne demonstreze cum e să ai un președinte cu spatele atât de slab încât să nu țină nici măcar o foaie de hârtie. Bravo, Emile! Ne-ai învățat că așteptările prea mari sunt greșeala noastră. Urmează Traian „Farsorul Național” Băsescu, sau, dacă preferați, „Petrov”, securistul nostru preferat care ne-a arătat că trecutul nu moare niciodată – ba chiar trăiește bine mersi în prezent! Acest Cezar de mahala ne-a condus ca un veritabil șef de piață – cu șprițuri, dansuri și o șmecherie care ar face invidioasă orice piață de duminică. „Președintele-jucător” ne-a jucat pe degete și a făcut o demonstrație magistrală de „Așa nu!”. Dacă vreți să vedeți cum se construiește un Stat Paralel, dar mai ales cum se fură cu stil, uitați-vă la el. Traiane, ai reușit să fii atât de rău încât ne-ai făcut să credem că tot ce vine după tine trebuie să fie măcar cu o idee mai bun. Și, în fine, avem pe Klaus „Turistul” Iohannis. Un om care ne-a arătat că funcția de președinte poate fi reinterpretată ca un ghid turistic global. Cu o expresie impasibilă și o energie similară cu cea a unui… calmant, Klaus ne-a dovedit că tăcerea este, într-adevăr, de aur – mai ales când nu ai nimic de spus. A petrecut mai mult timp făcând bagaje decât guvernând, lăsându-ne cu impresia că singura problemă a României este că nu știam cât de frumoasă e lumea din afara ei. Bravo, Klaus! Ai demonstrat că poți să fii președintele lacom, dur, lipsit de rafinament, lipsit de autoironie, de simțul umorului și a empatiei, cu o indiferență afectivă profundă, decență falsă, sărăcie emoțională, arogant, fară etică, megaloman, ridicol, dezacordat, fals. Dreapta noastră vrea iarăși la putere. După trei mandate eșuate, după ce au demonstrat că sunt mai degrabă caricaturi de lideri decât lideri adevărați, ei vin acum să ne spună că sunt pregătiți să salveze România. Da, exact, să o salveze din propriile lor mâini incompetente! E timpul să realizăm, că nu mai avem nevoie de o dreaptă care să ne îngroape sub greutatea promisiunilor deșarte și a incompetentei mascate sub costumul scump de politician. E timpul să ne gândim serios la o schimbare adevărată. Poate că un președinte de stânga este ceea ce ne trebuie, cineva care să se preocupe cu adevărat de binele comun, de cei mulți și de cei care au fost uitați de această dreaptă ocupată doar cu propria imagine. România are nevoie de o mână fermă, dar nu de pumnul de fier al Dreptei, ci de o mână care să ajute, să sprijine și să construiască. Avem nevoie de un președinte care să fie mai mult decât o caricatură înțepată, un dictator în miniatură sau un turist plictisit. Avem nevoie de un președinte de stânga care să aducă empatie, echitate și un plan real pentru viitorul nostru. Haideți să nu ne mai lăsăm păcăliți. Haideți să spunem „Nu!” unui alt dezastru de dreapta. E timpul să alegem cu capul și cu inima. România merită mai mult decât trei fantome ale trecutului. România merită un viitor. Și poate că viitorul nostru e mai aproape decât credem, de data aceasta, în stânga.

Ninel PEIA